Sări la conținut
    Înapoi la blog
    5 min citireStefan

    Semnătura clientului pe documentele de predare a deșeurilor, fără hârtie

    Cum am dus semnătura electronică a clientului de pe ecranul de intake direct pe Anexa 2 și Anexa 3, ca dovadă a predării.

    #vanagreen · #reciclare · #documente · #semnatura-electronica

    Într-un depozit de reciclare, momentul de intrare al unui lot de deșeuri e și momentul cel mai expus la contestații. Cine a predat, ce a predat, cine a confirmat: dacă informația asta nu e pe hârtie (sau pe document electronic) în forma corectă, orice discuție ulterioară cu clientul sau cu un control ANPM pornește de la o poziție slabă.

    VanaGreen avea deja captură de semnătură electronică la intake: clientul semnează pe tabletă sau telefon când preda deșeurile, la fel cum semnează operatorul. Ce lipsea era pasul următor, aparent mic: semnătura clientului nu ajungea și pe documentul tipărit (Anexa 2 sau Anexa 3), deși semnătura operatorului era deja acolo.

    Ce s-a schimbat

    Templateurile pentru Anexa 2 și Anexa 3 (docs/document-templates-v1/anexa2 și anexa3) au acum, în celula "Semnătura și ștampila" a expeditorului/clientului, aceeași logică deja folosită pentru semnătura tenant-ului: dacă există o imagine de semnătură salvată pentru documentul respectiv, ea e randată direct în document.

    Backend-ul pentru asta exista deja: client-signable-hook-ul avea Anexa 2 și Anexa 3 în lista de tipuri de document pe care clientul le poate semna, și logica refuza corect randarea pe documentele de ieșire (care nu au un collectionId de intake asociat). Singurul lucru care lipsea era tag-ul <img> din template. Restul infrastructurii era deja acolo, construită pentru un alt caz de utilizare.

    E o schimbare deliberat limitată la intake: documentele de ieșire (predare către transportator/destinatar final) nu au semnătură de client încă, pentru că fluxul acela nu are un moment echivalent de captură pe ecran.

    De ce contează pentru un operator din reciclare

    Pentru cineva care rulează o stație de colectare sau un centru de sortare, documentul de intrare (Anexa 2/3) e proba oficială că un lot de deșeuri a intrat legal în gestiune, cu identitatea și acordul celui care l-a predat. Până acum, dovada asta stătea în două locuri diferite: semnătura electronică, stocată digital în aplicație, și documentul tipărit, care avea doar semnătura operatorului.

    Practic, dacă cineva contesta ulterior predarea, gen "nu am semnat eu asta" sau "documentul nu reflectă ce am predat", răspunsul corect exista în sistem, dar nu era vizibil pe hârtia pe care o ține clientul în mână sau o arată la control. Acum cele două surse converg: documentul tipărit conține exact ce a fost capturat electronic, fără pas manual, fără copiere, fără risc ca cineva să uite să atașeze dovada separat.

    Pentru un operator care lucrează cu volume mari de intrări zilnice, beneficiul e mai puțin despre un caz de contestație izolat și mai mult despre reducerea frecării la fiecare control de rutină. Un inspector ANPM sau un partener care cere documentele de trasabilitate nu mai primește "semnătura e în aplicație, vă arăt pe telefon". Primește documentul, complet.

    Cum a ajuns feature-ul acolo

    Ca de multe ori, feature-ul vizibil a fost precedat de câteva runde de fix-uri pe captura semnăturii în sine, probleme tipice pentru orice interacțiune bazată pe canvas și touch pe mobil: cursa unei capturi care rămânea blocată fără cale de anulare, un traseu de stroke care nu se închidea corect la pointercancel, și un caz în care politica de securitate a conținutului (CSP) bloca silențios conversia semnăturii dintr-un data: URL într-un blob de imagine.

    Fiecare din aceste bug-uri, individual, era invizibil pentru cineva care nu se uita direct la codul de captură. Dar oricare dintre ele, netratat, ar fi însemnat o semnătură care pur și simplu nu se salvează, iar clientul ar fi rămas cu impresia că a semnat, când de fapt nu s-a întâmplat nimic. Abia după ce captura a fost stabilă a avut sens să o conectăm și la documentul tipărit.

    Ce urmează

    Extensia firească e să acoperim și fluxul de ieșire, predarea către transportator sau destinatar final, cu același tip de captură și randare pe document. Nu e programată încă, dar e pasul logic următor odată ce feedback-ul de la operatorii care folosesc deja intake-ul confirmă că merită extins.

    Vrei să discutăm cum aplicăm asta pe procesul tău?

    Programează un audit tehnic

    Articole similare