Trasabilitate lot-cu-lot — știi exact din ce intrare vine fiecare kg ieșit

Stocul de deșeuri al unui operator de reciclare a fost, până acum, un singur număr pe tip de deșeu: câte kg de fier vechi ai, câte kg de plastic, câte bucăți de electrocasnice. Suficient pentru contabilitate agregată, dar insuficient pentru o întrebare pe care un audit sau un partener o poate pune oricând: "acest lot de material procesat, din ce intrări concrete provine?"

VanaGreen răspunde acum la întrebarea asta la nivel de lot individual, nu doar de total.

Loturi, nu doar un total

Pe lângă stocul agregat existent (neschimbat, tot acolo), fiecare cantitate care intră în gestiune — dintr-o colectare, dintr-o tratare, dintr-un ajustare manuală — creează acum un lot propriu, cu cantitatea lui inițială și rămasă. Când o cantitate iese din stoc — la o tratare sau la o ieșire către un partener — consumul se face FIFO: se ia întotdeauna din cel mai vechi lot disponibil, nu din cel mai recent. E aceeași logică pe care ar aplica-o manual orice depozit fizic bine gestionat, doar că acum e garantată de sistem, nu de memoria operatorului.

Când o tratare produce material nou (de exemplu, mărunțire sau sortare), rezultatul e înregistrat ca un lot derivat, legat explicit de lotul (sau loturile) din care a fost obținut. Practic, poți urmări lanțul complet: din ce intrare a venit un lot, prin ce tratare a trecut, ce a ieșit din el și către cine.

Bucăți sigure vs. bucăți estimate

Pentru deșeurile numărate pe bucăți (nu doar cântărite), formularul de ieșire arată acum două cifre distincte: câte bucăți sunt sigur disponibile (provin din loturi unde numărul exact e cunoscut) și câte sunt estimate — calculate din greutatea rămasă împărțită la o medie kg/bucată pentru acel tip de deșeu. Dacă operatorul introduce o greutate care se abate prea mult de la ce ar rezulta din numărul de bucăți estimat, aplicația afișează un avertisment — nu blocant, doar un semnal că valoarea introdusă merită verificată încă o dată înainte de confirmare.

Anulare care chiar anulează, nu doar blochează

Aici a fost cea mai importantă decizie de produs: ce se întâmplă cu loturile când o colectare, o ieșire sau o sesiune de tratare finalizată se anulează sau se redeschide? Varianta simplă ar fi fost să blochezi anularea de fiecare dată când un lot a fost deja atins. Stefan a ales varianta mai grea, dar corectă: reversare reală.

Anularea desface efectiv crearea sau consumul de loturi asociat operației anulate — dar doar atunci când e demonstrabil sigură, adică nimic ulterior n-a mai atins acel lot între timp. Dacă între timp o tratare sau o altă ieșire a consumat deja (parțial sau integral) un lot pe care operația anulată voia să-l desfacă, sistemul refuză clar anularea, cu un mesaj explicit, iar toată tranzacția se rollback-uiește curat — fără stare parțială, fără loturi rămase inconsistente. Nu există niciodată o cascadă automată care să anuleze și operațiile ulterioare — decizia rămâne a operatorului.

Ca o consecință directă a acestei lucrări, sesiunile de tratare finalizate au primit pentru prima dată o funcție de anulare/redeschidere — până acum, o tratare finalizată era permanentă, fără cale de întoarcere.

De ce contează pentru un operator

Pentru cineva care răspunde la un control ANPM sau la o cerere de trasabilitate de la un partener, diferența e directă: poți arăta exact din ce intrare provine un lot ieșit din depozit, nu doar un total pe lună. Iar când cineva greșește o cantitate la intrare sau la o tratare, corectarea nu mai înseamnă să lași stocul într-o stare confuză — anularea desface exact ce trebuie desfăcut, sau te oprește clar dacă operația nu mai poate fi anulată în siguranță.